Referitor la comunicatul de presa PG, despre acuzarea mea în deținere de act de studii superioare fals.
Am fost ilegal demis din funcția deținuta in octombrie 2014, cu stăruința remarcabilă a secretarului general al Parlamentului, Ala Popescu, care nu ascundea planurile sale pentru funcția mea, aducând în secție un fost coleg de le Curtea de Conturi, unde au activat, și comunicându-mi mie, domnului adus și șefului direcției din care făcea parte secția TI, că domnul care e deja angajat de o săptămână, fără concurs, fără necesitate, fără măcar a consulta sau cel puțin informa șeful direcției și pe mine, ca șef al secției, (citez) ”va face tot ceia ce faci tu”. Astea au fost toate obligațiile nou venitului ”subaltern”.
În perioada următoare de aproape un an, s-a depus mult efort pentru a denigra imaginea secției TI și a mea în special, în ochii colegilor din Secretariatul Parlamentului, și mai ales a deputaților și conducerii Parlamentului. Nu existau motive obiective pentru asemenea acțiuni, obligațiile fiind îndeplinite absolut fără nici o lacună sau obiecții de la colegi, dar refuzând să accept sau semnez careva acte, referitoare la sistemele informatice noi sau în dezvoltare ale Parlamentului, executarea cărora demult trebuia finisată, dar ne fiind administrată și finanțată conform Hotărârii Biroului Permanent al Parlamentului, și cu tărăgănarea permanentă, inclusiv personală, a Alei Popescu, au eșuat să fie executate la timp. Ala Popescu, ne având ce raporta Biroului Permanent, m-a solicitat să accept ca plan și unul din scopurile de activitate, documentarea, elaborarea, implementarea și punerea în funcțiune a unui nou site web al Parlamentului, și să-mi asum executarea. Nu am acceptat, de oarece activitate solicitată a fost preconizată după executarea unor ample precondiții, inclusiv de crearea unui sistem electronic de gestiune a fluxurilor de lucru din proiectul e-Parlament (eu fiind unul din inițiatorii proiectului). Fără existența și utilizarea acestui sistem de gestiune a fluxurilor de lucru de către Parlament, ar fi imposibilă funcționarea site-ului nou cu toate informațiile derivate din sistemul de fluxuri de lucru cu elementele menite să asigure transparența legislativului, conform proiectului și planului de dezvoltare strategică aprobat de Biroul Permanent al Parlamentului.
Au mai fost și alte situații urâte, care episodic provocau scandaluri mediatizate, printre care și epopeia cu votarea electronică, provocate de incompetența Alei Popescu ca manager, care verbal mi se adresa să inventez ceva pentru a face sistemul să lucreze, iar formal mă solicita să accept și semnez actele de recepționare a sistemului de vot electronic, care la moment nu era nici complet, nici funcțional. Necesar de menționat că proiectul nici nu a fost gestionat de secția sau departamentul din care făceam parte. Am refuzat și aici.
Proiectele realizate sau în stare de testare și acceptanță, au fost tărăgănate administrativ, unele si până la momentul actual, ca exemplu sistemul de e-Petiții, care a fost creat din banii donatorilor SIDA/DANIDA, cu asistența proiectului PNUD Moldova, și gata pentru utilizare. Dar vedeți că site-ul Parlamentului specifică în loc de accesul la e-Petiții, un text jalnic că sistemul se află în testare și apoi se va implementa (cum poți testa ceva neimplementat/neexistent?!).
Toate acestea au fost stăruitor prezentate ca eșecurile mele, inclusiv activități unde nici măcar nu am fost implicat, ele intrând în obligațiile altor subdiviziuni, dar ”îndoctrinate” în rapoartele eșecurilor secției și departamentului în care activam, cu tot efortul posibil al Alei Popescu, dar cu mâinile echipei aduse după ”înscăunarea” Dumneaei în Parlament.
Într-o zi de sâmbătă, 11 Octombrie 2014, m-am trezit cu un ordin de transfer în altă funcție – de consultant în secția în care am fost șef. Nu am acceptat transferul nemotivat într-o funcție inferioară, evident fabricat în zi de odihnă. Peste jumătate de oră m-am trezit cu ordin de demisie, sub același număr și cu data de vineri – 10 Octombrie, zi în care au avut loc mai multe evenimente și discuții, dar nici una, cu referință la subiect, cu Ala Popescu sau oricice altcineva din Parlament sau Secretariatul Parlamentului.
Am contestat demiterea mea printr-o scrisoare prealabilă, la care nici până astăzi nu am primit un răspuns, și m-am adresat în instanța de judecată, unde ulterior am obținut câștig de cauză. Anterior, multiplele verificări și inventarieri nu au depistat încălcări, iar multiple acuzații inventate și eșuate, au adus-o pe Ala Popescu în starea când ne având un alt motiv de a mă demite, a inventat ceva în vogă în repertoriul PD, din care secretarul general al Parlamentului face parte, și anume - uz de diplomă falsă cu scopul de a mă angaja la Parlament. Ca urmare, literalmente mă trezesc cu noaptea-n cap, cu grupa operativă din cinci inși în casă, în timp ce-mi trezeam copii pentru școală și cu soția însărcinată. ”Cavalerii în negru” mi-au întors apartamentul și automobilul pe dos, după ce au ridicat diploma mea de studii, care de fapt au cerut-o de la bun început cum au intrat în apartament, și care le-am prezentat-o imediat.
După decizia primei instanțe, care a anulat ordinul de demitere ca ilegal, deoarece Parlamentul nu a prezintat nici o probă, fiind citat de trei ori pentru a le prezenta, Ala Popescu timp de o săptămână, ilegal, mi-a restricționat accesul la locul de muncă, implicând în conflict și ilegalitate (neexecutarea hotărârii cu efect imediat a instanței de judecată) și SPPS-ul, dispunând să mi se interzică accesul în clădire. Sa vehiculat o frază care m-a lăsat ”portret” – ”Hotărârile de judecată nu sunt obligatorii pentru Parlament” (citat închis).
Secretariatul Parlamentului (citim Ala Popescu) a contestat decizia primei instanțe, și Curtea de Apel a luat hotărârea necesară în ghilimele, de a anula decizia primei instanțe și a justifica demiterea mea nefondată și ilegală din funcție, prin deținerea unei diplome, în opinia lor, false. Concomitent cu cele relatate, ca să ”sar de pe covor” (expresia de firmă a Alei Popescu) și să mă simt la ”locul meu”, au inițiat și un dosar penal prin scula manipulată de ei – PG, cum că aș fi prezentat o diplomă falsă pentru a mă angaja la Parlament, și pentru pretinse ”grave abateri în administrarea Spațiului Informatic Integrat a Parlamentului (SIIP), care au adus la urmări grave”. Menționez că abaterile nu au fost indicate, urmările nu au fost specificate, și SIIP-ul menționat este doar un proiect – anume acela care nu a fost implementat din cauza unui management defectuos al Alei Popescu.
Foarte oportun e și răspunsul SIS-ului la scrisoarea mea referitor la verificare, care mi-a răspuns că nu sau efectuat careva verificări, persoanele menționate în actul de verificare apărut în dosarul meu și la curtea de apel, peste un an de la demiterea mea (fabricare de probe?), au fost delegate pentru a asista la transmiterea bunurilor materiale, la demiterea mea.
Deci cum ar fi fost constatat ceva ce a fost utilizat Ala Popescu ca motiv pentru demiterea mea, și ce a utilizat Ala Popescu ca motiv pentru președintele Parlamentului ca să motiveze demiterea mea?
Toate cele enumerate, precum și ulterioarele procese și acțiunile Alei Popescu, altfel decât hărțuială nu pot fi etichetate. Nici ancheta PG, nici două expertize, nici în instanță nu sa demonstrat ca actul (diploma) este fals, nu sa demonstrat că eu nu mi-as fi făcut studiile in instituția de învățământ nominalizata, nu sa demonstrat că aș fi falsificat diploma, inclusiv cu scopul de a mă angaja în Parlament, sau fără el.
Ancheta intenționat distorsiona materialele dosarului, iar judecătorii, în momentele când punctam la vădita manipulare, ”se făceau că plouă”. Unica afirmație care nu o poate dezminți cu nici o probă nici Parlamentul, nici ancheta, nici PG, nici instanța de judecată, este că am studiat și am absolvit cu succes instituția de învățământ nominalizată. Am primit o diplomă, veridicitatea căreia nu trezit dubii, și nu a fost prezentată nici o probă că documentul deținut ar fi fals, și/sau că ar fi falsificat de mine. Doar un exemplu de ”probe” a acuzării:
· în susținerea învinuirii sunt examinate documentele ridicate din instituții la care am lucrat în perioada 1993-1996, prin care afirmă că în această perioadă nu am beneficiat de concedii de studii. E necesar să menționez faptul că conform Procesului verbal de examinare, întocmit de anchetă și anexat la dosar ca pagina 146¹, se constată ca jurnalul de ordine în arhivă nu a fost găsit., unde ar fi trebui să fie păstrat 75 de ani. Deci ce a fost examinat și care-i baza acestei presupuneri a procurorilor?
· Ca dovadă că diploma mea ar fi falsă, este utilizat răspunsul din organele abilitate din Ucraina, care nu pot nici afirma, nici infirma faptul studiilor și absolvirii instituției de mine în 1996, motivând prin operațiunile militare și distrugerea arhivei din Slaveansk de persoane înarmate neidentificate. Oficialii moldoveni deja au interpretat acest răspuns ca răspuns negativ, care-l emit deja din numele său ca document oficial bazat doar pe distorsionarea faptelor, tupeu și ignoranță.
Deci e tupeu și ignoranță, sau crimă, fabricare de probe și executarea unor comenzi de ”sus”?
Procuratura generală afirmă că (citat comunicat PG):
În concret, potrivit celor constatate de procurori, inculpatul a falsificat o diplomă de studii superioare, eliberată în anul 1996 de Institutul Internaţional de Management, Busines şi Drept din or. Slaveansc, Ucraina. În baza respectivului document, în anul 2010 acesta a fost angajat în calitate de şef al Secţiei administrare a reţelei a Direcţiei generale administrative din cadrul Parlamentului Republicii Moldova, funcţie pe care a deţinut-o pînă în anul 2014, atunci cînd a fost stabilit faptul falsului, iar funcţionarul – eliberat din funcţie.
Când instanța a emis decizia că diploma mea ar fi falsă? În 2016. Ordinul de demitere mi-a fost adus la cunoștință în week-end, pe 11 octombrie 2014. În baza la ce? Ordinul de demitere a fost contestat și abia după înaintarea acelei contestații, Parlamentul a depus o sesizare către procuratura generală în privința pretinsei diplome false. O altă circumstanță ce dovedește faptul ca acest dosar este fabricat, este faptul că cauza ținută la procuratura generală un timp îndelungat, fără a se mai efectua careva acțiuni procedurale, însă în instanța de judecată a fost înaintată după ce am câștigat litigiul de muncă în instanța de fond și am fost repus în funcție.
Ancheta, și procesele în prima instanța și apel au fost orchestrate de secretarul general al Parlamentului Ala Popescu, cu scopul de a-și acoperi decizia ilegală de a mă demite. Anterior angajării în Parlament timp de 14 ani, dar și după Parlament, nici abilitățile mele profesionale, nici diploma mea, nu au trezit dubii, fiind riguros verificat activând ca CIO într-o companie aeriană de peste hotare, unde securitatea este tratată mai mult decât serios, având recomandări, mențiuni, certificări și certificate, inclusiv de la FBI, delegat să reprezint Parlamentul Republicii Moldova și Republica Moldova la conferințe europene și mondiale, atât solo, cât și în componența delegațiilor, atestat, până la delirul nou venitei (în Parlament) Alei Popescu, gradul 3 și 2 de funcționar public. Am construit de la zero sistemele informatice performante, existente din Parlament, care funcționează și actualmente, și în perioada activității mele nu au avut nici o breșă de securitate, spargere sau perioadă de downtime forțat, atunci când cădeau site-urile oficiale guvernamentale, fiind ”sparte” de ”binevoitori”. Am fost prima organizație de stat, și a doua în Moldova, care a implementat cu succes tehnologiile de comunicare și colaborare Lync, astfel reducând esențial costurile de instalare și exploatare a sistemelor de comunicare din Parlament. Probabil eficientizarea, performanța, transparența și, nu în ultimul rând, ”verificabilitatea” noilor tehnologii a și cauzat demiterea mea, fiind o percepută ca un pericol pentru fotoliile unor funcționari din ziua de … secolul trecut. Sunt ferm convins că aceste fapte, precum și atitudinea, și calitatea activității mele și a secției TI ca echipă, poate fi confirmată de orice angajat al Secretariatului Parlamentului (cu condiția că nu va afla Ala Popescu), dar cred și de deputați – din cei onești, deschiși și buni la suflet.
Acum, toate acestea fiind relatate, pot doar adăuga, că spre deosebire de Parlament (citim Ala Popescu), PG și unii reprezentanți ai justiției moldovenești, eu îmi pot proba afirmațiile prin documentele anexate.
În perioada următoare de aproape un an, s-a depus mult efort pentru a denigra imaginea secției TI și a mea în special, în ochii colegilor din Secretariatul Parlamentului, și mai ales a deputaților și conducerii Parlamentului. Nu existau motive obiective pentru asemenea acțiuni, obligațiile fiind îndeplinite absolut fără nici o lacună sau obiecții de la colegi, dar refuzând să accept sau semnez careva acte, referitoare la sistemele informatice noi sau în dezvoltare ale Parlamentului, executarea cărora demult trebuia finisată, dar ne fiind administrată și finanțată conform Hotărârii Biroului Permanent al Parlamentului, și cu tărăgănarea permanentă, inclusiv personală, a Alei Popescu, au eșuat să fie executate la timp. Ala Popescu, ne având ce raporta Biroului Permanent, m-a solicitat să accept ca plan și unul din scopurile de activitate, documentarea, elaborarea, implementarea și punerea în funcțiune a unui nou site web al Parlamentului, și să-mi asum executarea. Nu am acceptat, de oarece activitate solicitată a fost preconizată după executarea unor ample precondiții, inclusiv de crearea unui sistem electronic de gestiune a fluxurilor de lucru din proiectul e-Parlament (eu fiind unul din inițiatorii proiectului). Fără existența și utilizarea acestui sistem de gestiune a fluxurilor de lucru de către Parlament, ar fi imposibilă funcționarea site-ului nou cu toate informațiile derivate din sistemul de fluxuri de lucru cu elementele menite să asigure transparența legislativului, conform proiectului și planului de dezvoltare strategică aprobat de Biroul Permanent al Parlamentului.
Au mai fost și alte situații urâte, care episodic provocau scandaluri mediatizate, printre care și epopeia cu votarea electronică, provocate de incompetența Alei Popescu ca manager, care verbal mi se adresa să inventez ceva pentru a face sistemul să lucreze, iar formal mă solicita să accept și semnez actele de recepționare a sistemului de vot electronic, care la moment nu era nici complet, nici funcțional. Necesar de menționat că proiectul nici nu a fost gestionat de secția sau departamentul din care făceam parte. Am refuzat și aici.
Proiectele realizate sau în stare de testare și acceptanță, au fost tărăgănate administrativ, unele si până la momentul actual, ca exemplu sistemul de e-Petiții, care a fost creat din banii donatorilor SIDA/DANIDA, cu asistența proiectului PNUD Moldova, și gata pentru utilizare. Dar vedeți că site-ul Parlamentului specifică în loc de accesul la e-Petiții, un text jalnic că sistemul se află în testare și apoi se va implementa (cum poți testa ceva neimplementat/neexistent?!).
Toate acestea au fost stăruitor prezentate ca eșecurile mele, inclusiv activități unde nici măcar nu am fost implicat, ele intrând în obligațiile altor subdiviziuni, dar ”îndoctrinate” în rapoartele eșecurilor secției și departamentului în care activam, cu tot efortul posibil al Alei Popescu, dar cu mâinile echipei aduse după ”înscăunarea” Dumneaei în Parlament.
Într-o zi de sâmbătă, 11 Octombrie 2014, m-am trezit cu un ordin de transfer în altă funcție – de consultant în secția în care am fost șef. Nu am acceptat transferul nemotivat într-o funcție inferioară, evident fabricat în zi de odihnă. Peste jumătate de oră m-am trezit cu ordin de demisie, sub același număr și cu data de vineri – 10 Octombrie, zi în care au avut loc mai multe evenimente și discuții, dar nici una, cu referință la subiect, cu Ala Popescu sau oricice altcineva din Parlament sau Secretariatul Parlamentului.
Am contestat demiterea mea printr-o scrisoare prealabilă, la care nici până astăzi nu am primit un răspuns, și m-am adresat în instanța de judecată, unde ulterior am obținut câștig de cauză. Anterior, multiplele verificări și inventarieri nu au depistat încălcări, iar multiple acuzații inventate și eșuate, au adus-o pe Ala Popescu în starea când ne având un alt motiv de a mă demite, a inventat ceva în vogă în repertoriul PD, din care secretarul general al Parlamentului face parte, și anume - uz de diplomă falsă cu scopul de a mă angaja la Parlament. Ca urmare, literalmente mă trezesc cu noaptea-n cap, cu grupa operativă din cinci inși în casă, în timp ce-mi trezeam copii pentru școală și cu soția însărcinată. ”Cavalerii în negru” mi-au întors apartamentul și automobilul pe dos, după ce au ridicat diploma mea de studii, care de fapt au cerut-o de la bun început cum au intrat în apartament, și care le-am prezentat-o imediat.
După decizia primei instanțe, care a anulat ordinul de demitere ca ilegal, deoarece Parlamentul nu a prezintat nici o probă, fiind citat de trei ori pentru a le prezenta, Ala Popescu timp de o săptămână, ilegal, mi-a restricționat accesul la locul de muncă, implicând în conflict și ilegalitate (neexecutarea hotărârii cu efect imediat a instanței de judecată) și SPPS-ul, dispunând să mi se interzică accesul în clădire. Sa vehiculat o frază care m-a lăsat ”portret” – ”Hotărârile de judecată nu sunt obligatorii pentru Parlament” (citat închis).
Secretariatul Parlamentului (citim Ala Popescu) a contestat decizia primei instanțe, și Curtea de Apel a luat hotărârea necesară în ghilimele, de a anula decizia primei instanțe și a justifica demiterea mea nefondată și ilegală din funcție, prin deținerea unei diplome, în opinia lor, false. Concomitent cu cele relatate, ca să ”sar de pe covor” (expresia de firmă a Alei Popescu) și să mă simt la ”locul meu”, au inițiat și un dosar penal prin scula manipulată de ei – PG, cum că aș fi prezentat o diplomă falsă pentru a mă angaja la Parlament, și pentru pretinse ”grave abateri în administrarea Spațiului Informatic Integrat a Parlamentului (SIIP), care au adus la urmări grave”. Menționez că abaterile nu au fost indicate, urmările nu au fost specificate, și SIIP-ul menționat este doar un proiect – anume acela care nu a fost implementat din cauza unui management defectuos al Alei Popescu.
Foarte oportun e și răspunsul SIS-ului la scrisoarea mea referitor la verificare, care mi-a răspuns că nu sau efectuat careva verificări, persoanele menționate în actul de verificare apărut în dosarul meu și la curtea de apel, peste un an de la demiterea mea (fabricare de probe?), au fost delegate pentru a asista la transmiterea bunurilor materiale, la demiterea mea.
Deci cum ar fi fost constatat ceva ce a fost utilizat Ala Popescu ca motiv pentru demiterea mea, și ce a utilizat Ala Popescu ca motiv pentru președintele Parlamentului ca să motiveze demiterea mea?
Toate cele enumerate, precum și ulterioarele procese și acțiunile Alei Popescu, altfel decât hărțuială nu pot fi etichetate. Nici ancheta PG, nici două expertize, nici în instanță nu sa demonstrat ca actul (diploma) este fals, nu sa demonstrat că eu nu mi-as fi făcut studiile in instituția de învățământ nominalizata, nu sa demonstrat că aș fi falsificat diploma, inclusiv cu scopul de a mă angaja în Parlament, sau fără el.
Ancheta intenționat distorsiona materialele dosarului, iar judecătorii, în momentele când punctam la vădita manipulare, ”se făceau că plouă”. Unica afirmație care nu o poate dezminți cu nici o probă nici Parlamentul, nici ancheta, nici PG, nici instanța de judecată, este că am studiat și am absolvit cu succes instituția de învățământ nominalizată. Am primit o diplomă, veridicitatea căreia nu trezit dubii, și nu a fost prezentată nici o probă că documentul deținut ar fi fals, și/sau că ar fi falsificat de mine. Doar un exemplu de ”probe” a acuzării:
· în susținerea învinuirii sunt examinate documentele ridicate din instituții la care am lucrat în perioada 1993-1996, prin care afirmă că în această perioadă nu am beneficiat de concedii de studii. E necesar să menționez faptul că conform Procesului verbal de examinare, întocmit de anchetă și anexat la dosar ca pagina 146¹, se constată ca jurnalul de ordine în arhivă nu a fost găsit., unde ar fi trebui să fie păstrat 75 de ani. Deci ce a fost examinat și care-i baza acestei presupuneri a procurorilor?
· Ca dovadă că diploma mea ar fi falsă, este utilizat răspunsul din organele abilitate din Ucraina, care nu pot nici afirma, nici infirma faptul studiilor și absolvirii instituției de mine în 1996, motivând prin operațiunile militare și distrugerea arhivei din Slaveansk de persoane înarmate neidentificate. Oficialii moldoveni deja au interpretat acest răspuns ca răspuns negativ, care-l emit deja din numele său ca document oficial bazat doar pe distorsionarea faptelor, tupeu și ignoranță.
Deci e tupeu și ignoranță, sau crimă, fabricare de probe și executarea unor comenzi de ”sus”?
Procuratura generală afirmă că (citat comunicat PG):
În concret, potrivit celor constatate de procurori, inculpatul a falsificat o diplomă de studii superioare, eliberată în anul 1996 de Institutul Internaţional de Management, Busines şi Drept din or. Slaveansc, Ucraina. În baza respectivului document, în anul 2010 acesta a fost angajat în calitate de şef al Secţiei administrare a reţelei a Direcţiei generale administrative din cadrul Parlamentului Republicii Moldova, funcţie pe care a deţinut-o pînă în anul 2014, atunci cînd a fost stabilit faptul falsului, iar funcţionarul – eliberat din funcţie.
Când instanța a emis decizia că diploma mea ar fi falsă? În 2016. Ordinul de demitere mi-a fost adus la cunoștință în week-end, pe 11 octombrie 2014. În baza la ce? Ordinul de demitere a fost contestat și abia după înaintarea acelei contestații, Parlamentul a depus o sesizare către procuratura generală în privința pretinsei diplome false. O altă circumstanță ce dovedește faptul ca acest dosar este fabricat, este faptul că cauza ținută la procuratura generală un timp îndelungat, fără a se mai efectua careva acțiuni procedurale, însă în instanța de judecată a fost înaintată după ce am câștigat litigiul de muncă în instanța de fond și am fost repus în funcție.
Ancheta, și procesele în prima instanța și apel au fost orchestrate de secretarul general al Parlamentului Ala Popescu, cu scopul de a-și acoperi decizia ilegală de a mă demite. Anterior angajării în Parlament timp de 14 ani, dar și după Parlament, nici abilitățile mele profesionale, nici diploma mea, nu au trezit dubii, fiind riguros verificat activând ca CIO într-o companie aeriană de peste hotare, unde securitatea este tratată mai mult decât serios, având recomandări, mențiuni, certificări și certificate, inclusiv de la FBI, delegat să reprezint Parlamentul Republicii Moldova și Republica Moldova la conferințe europene și mondiale, atât solo, cât și în componența delegațiilor, atestat, până la delirul nou venitei (în Parlament) Alei Popescu, gradul 3 și 2 de funcționar public. Am construit de la zero sistemele informatice performante, existente din Parlament, care funcționează și actualmente, și în perioada activității mele nu au avut nici o breșă de securitate, spargere sau perioadă de downtime forțat, atunci când cădeau site-urile oficiale guvernamentale, fiind ”sparte” de ”binevoitori”. Am fost prima organizație de stat, și a doua în Moldova, care a implementat cu succes tehnologiile de comunicare și colaborare Lync, astfel reducând esențial costurile de instalare și exploatare a sistemelor de comunicare din Parlament. Probabil eficientizarea, performanța, transparența și, nu în ultimul rând, ”verificabilitatea” noilor tehnologii a și cauzat demiterea mea, fiind o percepută ca un pericol pentru fotoliile unor funcționari din ziua de … secolul trecut. Sunt ferm convins că aceste fapte, precum și atitudinea, și calitatea activității mele și a secției TI ca echipă, poate fi confirmată de orice angajat al Secretariatului Parlamentului (cu condiția că nu va afla Ala Popescu), dar cred și de deputați – din cei onești, deschiși și buni la suflet.
Acum, toate acestea fiind relatate, pot doar adăuga, că spre deosebire de Parlament (citim Ala Popescu), PG și unii reprezentanți ai justiției moldovenești, eu îmi pot proba afirmațiile prin documentele anexate.
reacȚia_apĂrĂtorului_la_comunicatul_de_presĂ_[85810].pdf | |
File Size: | 269 kb |
File Type: |
raspuns_sis.pdf | |
File Size: | 465 kb |
File Type: |